- stigmatizá
- vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. şi pl. stigmatizeázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
stigmatizá
Look at other dictionaries:
stigmatiza — STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva dispreţul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (înv.) A aplica (cu fierul roşu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor. – Din fr … Dicționar Român
stigmatizare — STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s.f. Acţiunea de a stigmatiza; înfierare. – v. stigmatiza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STIGMATIZÁRE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (stigmatizare unui sclav.) 2. v. dezaprobare.… … Dicționar Român
veşteji — VEŞTEJÍ, veştejesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină veşted (1); a (se) ofili. 2. refl. şi intranz. fig. (despre oameni) A şi pierde forţa, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. tranz. fig … Dicționar Român
osândi — OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). ♦ p. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forţa, a… … Dicționar Român
pecetlui — PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceţi; p. ext. (înv. şi pop.) a închide, a zăvorî uşi, case etc. ♦ fig. A stigmatiza, a… … Dicționar Român
înfiera — ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroşit. 2. fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a… … Dicționar Român
arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi … Dicționar Român
blama — BLAMÁ, blamez, vb. I. tranz. A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 A blama ≠ a lăuda Trimis de… … Dicționar Român
dezaproba — DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
dezavua — DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. tranz. (livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli dariza,… … Dicționar Român
